Hotare orbite

   

     In negura societatii difuze suntem distribuiti si impartiti, iara categorisiti si reatribuiti sub marca diferitelor etichete si insemne. Avem oarecum lipit pe orice gest, pe orice vorba, privire, miros un dulce titlu sub care figuram. Suntem stangaci, dibaci, mandri, prestanti, impozanti, aroganti, naivi, frumosi, isteti, descurcareti, impulsivi, indecisi, echilibrati, oscilanti, pe scurt rau famati sau gratiati. Cui se datoreaza aceste mari razboaie de opinie?  Sau mai corect transpus, de ce toti accedem sa ne formam o prejudecata? Eu personal, voluntar sau involuntar risc sa fac acelasi lucru. E de prisos sa ma scuz, sa ma acuz, sa ma simt in vreun fel. Traim intr-o incertitudine certa a calificativelor.

     In sanul familiei, cand esti copilul, cel mai tanar descendent, detii puterea, primesti ce-ti doresti fara sa te lupti cu cineva pentru ceva. Te nasti cu prerogativul acesta. Si este un sentiment de beatitudine. Iti ramane in sange si iti cucereste toate membrele, iti cutreiera toate organele si te imbata in suprematie. De cand esti in fasa scancesti si lacrimezi ostentativ si primesti vrute si nevrute: scutec curat, lapte, jucarie, suzeta, leganat, cantat, dezmierdat. Dar tu cresti, iar situatia se schimba. Ca sa dobandesti ceva, trebuie sa faci ceva. Afli ca de fapt nimic nu ti se cuvine. Vrei la tv si sa te joci? Fa-ti lectiile! Vrei o jucarie noua? Plimba catelul diminetile! Te zbati sa razbesti, sa cuceresti, sa invingi si sa te mentii in varf. Iti placea cand aveai totul fara sa oferi sau sa faci nimic in schimb. 

     La gradinita inveti ca este bine sa imparti :pachetelul, jucariile; inveti sa fii sociabil, sa ai prieteni. Mai tarziu inveti literatura, despre dragoste si pasiune; matematica, cifre si calcule; muzica si desen, cheia sol si culori. Rosu, galben si verde dau viata si caldura, iar negru si gri sunt astenice si au valente negative. Apoi, la randul tau, afli cum este sa fii dintr-un grup de 30 oameni pe la mijloc. Ca nu iei numai 10 si "foarte bine". Trebuie sa depui efort, sa avansezi in oranduirea celor 30. Apoi cercul de cunostinte este bivalent, iar tu, in functie de cele pe care le-ai invatat ca fiind calitati si defecte, sa-ti alegi prietenii. Si dezvoltarea ta fizica trebuie tinuta sub control. Vezi in mass-media ca ideal este sa ai atatea kg la h inaltime, iar chipsurile si patiseriile trebuie sa le eviti ca sunt nesanatoase. Toate se petrec intr-o ordine haotica nescrisa, dar acceptata de toti ca fiind fireasca.

     Dupa ce ti-ai format propriul bilant cu activ si pasiv, iti aplici propriile "principii 

contabile" in viata de zi cu zi. E in natura ta sa fii egoist si sa te consideri intaietorul in toate actiunile ce le intreprinzi. Iar in baza acestei iubiri de sine se nasc prejudecatile. Revin la intrebarea din incipit. Cui se datoreaza aceste mari razboaie de opinie? Comparatiilor....cu sinele. Daca nu esti suficient de echilibrat si deschis risti sa cazi prada acestora. Risti sa devii un om al prejudecatilor. Trebuie sa te stapanesti, sa te controlezi, sa dai tuturor sanse egale. Dar stii ca n-o faci sau arareori. Are unghii false si buze roz? Eticheta! Are rasul prea conturat? Eticheta! Are mersul prea leganat? Picioarele prea strambe? Nasul prea mare? Soldurile prea late? Dintii prea strambi? Prea colorat imbracat? Prea demodat? Prea tipator? ...cine a catalogat limitele normalului? Sa ai doar unghii naturale si buzele nud. Rasetul sa nu depaseasca x decibeli, iar gura razand sa nu deformeze prea mult obrajii. Mersul sa fie intr-atat de balansat cat sa nu miste soldurile in unghiuri obtuze. Picioarele sa se coboare din bazin fara curbe prea nuantate. Nasul sa nu indrazneasca sa sfideze frumusetea papusilor Barbie sau a fetelor din desenele animate. Nari mici, usor in vant, fara barna. Soldurile nu mai late de 90 cm. E un blazon consacrat al frumusetii! Toate am citit asta!

     De ce toti accedem sa ne formam o prejudecata? Poate din lipsa experientei de viata, de evenimente, de fapte si cuvinte. Si toate prejudecatile sunt in functie de propria persoana sau a etaloanelor din vremuri apuse considerate firesti si naturale. Toate bataliile ar trebui sa se dea intre tine si propria persoana. Nu intre tine si x sau y. Tu iti stabilesti stilul de imbracaminte, nu "Fashion magazine". Poti sa porti salopete si dungi, nu matasuri si flori. Se poarta bluzele cu coada de pinguin, hai la shopping sa bagam in traista 50 de bluze cu codite. Se poarta tintele si epoletii. Din cap pana in picioare numai tinte sa fie atunci. Una si in limba poate! Tu stii cat de negru sa fie conturul de la ochi si cat de rimelate sa fie genele, nu stilistul anului. Iulia Albu e flapper girl. Ce e gresit in stilul ei? Ca si-a ales unul? Ca e neconventional? Ca are o gaina in lesa? Dar cine a considerat ca animale de casa domestice doar cainele si pisica? Daca asa am crescut cu gaina in cotet, asa ingusti privim in continuare gaina. Pe vremuri barbatii priveau femeia ca apta doar pentru bucatarie si crescut copii. Asa vedem acum gaina. Apta doar pentru oua si supa. Tu iti alegi pasiunile! Sa scobesti in cubulete de zahar, sa colectionezi ambalaje, sa dansezi bachata pe harlem shake, sa te plimbi in ploaie, sa gatesti noaptea. Tu iti creezi topul melodiilor preferate (care poate sa-l contina si pe Mozart, Porumbescu, Akcent, Metallica sau Salam) nu Kiss FM sau MTV. Da, la acel Salam ma refer. Toti l-am etichetat incult, prost imbracat, fustangiu, planturos si cu toate astea el si-a atins telul. Caruta trece, cainii latra. Tu ce faci pentru telul tau? Parcurgi etape pentru indeplinirea lui sau l-ai inmagazinat doar intr-un vis?

     Suntem liberi si totusi ne incastram singuri in limitele stabilite tot de noi, de oameni care scriu si lanseaza idei si concepte, oameni care fac lucrul asta pentru a-si castiga existenta la randul lor sau ca sa isi atinga telul. Ei au reusit sa ajunga in top, sa razbata, au inteles rabdarea, efortul si au respins zadarnicia. Au creat noul. Iar noi in loc sa ne regasim intre atatea posibilitati si conditii formate, noi alegem doar noul si alungam perimatul, cand sansele de reconstituire si regasire a propriei persoane odata cu trecerea timpului devin mai mari, cu limitele mai indepartate si cu optiunile mai numeroase. Putem deveni mai complecsi, mai reformati, mai buni. Sa alegem pentru suflet, nu pentru ochi!

Amor dogoritor

     Amorul promite. El poate sa duca la implinirea viselor, sperantelor, chiar si a celor mai ascunse dorinte. Si nu se lasa amagit de falsitati. El intelege, el asculta, el nu impune, el nu da cu pumnul in masa. Amorul este perfect! 

     Imagine serafica: un el si o ea pe malul marii...coplesiti de imensitatea ce-i inconjoara din toate partile: taifunuri de dragoste si spume balsamice din mare. Luna se oglindeste covarsitor in mare si in ochii lui, ceea ce ea admira mai presus decat orice opera de arta. E periculos de sublim! Ea se pierde in acest labirint si se afunda in mister mai mult decat si-ar fi dorit si ar recunoaste vreodata. O armonie a gandurilor, a sunetului, a incertitudinii din priviri se raspandeste ca o molima. E un debit al mintii dus in eter. Cateva soapte se rasfrang in ochii ei luand forma unor picaturi ce se aliniaza pe obraji si nu se opresc decat in coltul gurii, parca dorind sa guste arsita buzelor rosii. Ea apleaca capul ca sa alunge aceasta sete a gurii. Barba ii tremura incontrolabil, iar mainile ei se joaca in nisip cautand un loc retras langa trup, parca sa se ascunda. El se tulbura cumplit. A gafat. Nu-si putea explica unde? Nu a fost niciun preambul. S-a dat in minte de trei ori peste cap sa-si caute eroarea in cele mai intunecate cotloane. Nu s-a putut orienta nicicum. Isi ia inima in dinti si o imbratiseaza, o saruta pe frunte si apoi ii strange mainile intre ale lui si i le saruta la randu-i. Ea nu se sfieste sa renunte la nimic din ceea ce considera ca i se cuvine. Se lasa purtata de oda dragostei si inchide ochii. Atunci a vazut tot!

     A vazut numeroase buchete de flori ce stateau agatate in abisul cognitivului si formau alei ce nu le puteai cuprinde cu privirea. Si pe una dintre ele erau zeci, sute, mii de poze ce acopereau insiruirea pietrelor. Ea a putut distinge intr-o poza de la spate o fata in rochie de mireasa, cu un voal nepretuit de frumos si fin si un umar de barbat, un brat care o proteja pe tanara. Celelalte poze o atrageau doar cu coloritul lor de rosu, albastru si galben, curcubee de fericire.

     Pe o alta alee doi copii ii pareau cunoscuti. Erau veseli, zglobii si din cale afara de frumosi. Amandoi aveau in ochi oglindirea marii si a lunii. Acea oglindire pe care ea o vedea mai presus decat orice opera de arta, dar care nu o recunoscuse pana atunci decat in ochii LUI.

     Apoi ea a fost atrasa pe o alta alee de mersul unui batran. Nu s-a putut dezmetici si l-a privit incontinuu pana cand respectivul a ajuns langa ea. Vorbele parca ii ramasesera in gat si nu putea sa schiteze nici macar un gest. Batranul a sarutat-o pe frunte, apoi i-a luat palmele si i le-a strans intre ale lui si i le-a sarutat la randu-i. Apoi i-a dedicat cateva cuvinte: "Pare o lume ireala, dar pana sa constientizezi adevarul si prezentul, pretuieste dragostea, caci timpul nu sta in loc si nici nu da inapoi. E singurul care se duce, trece pe langa tine si nici nu te atentioneaza. Insa dragostea poate face ca timpul sa ramana neclintit, poate transforma imposibilul in posibil si face ca viata sa para vesnica.  E periculos de sublima schimbarea, de fapt asa sunt toate schimbarile. Nu te incapatana in a duce la disconfort amorul. Trateaza-l ca pe propria constiinta: mereu curat. Zbate-te si vei reusi! Aluneca printre murdarimea indoielilor, a temerilor, a neincrederii, a furiei si te vei pierde!"

     Ea se trezeste din ameteala si-si potriveste ochii in dunele de nisip ce adaposteau o flama. O mica scanteie ce nu se indura, facea eforturi zadarnice sa creeze o flacara. Insa ea a cunoscut elixirul si stia cum sa opinteasca vapaia. Si s-au imbatat amandoi in declaratii si in febra amorului profund si fierbinte.