Intr-adevar, e o
sintagma pretentioasa poate: life as a job, si traiul e o indeletnicire....dar suntem cu totii in ea...asta e, acum...se
deruleaza...viata...the big job, the great job, the full time job 24/24!
Uita-te in stanga, in dreapta, prin prejur si crede in pupila care se dilata si
se contracta si tot penduleaza...ea traieste emotiile in felul ei! Mii si mii
de informatii pe care le triaza astfel incat tu te poti bucura de tot ceea ce
inseamna viata, culoare, forma. E un inevitabil spectacol de fantezie si
realitate!
Asta am scris-o
ca sa am un inceput pentru blogul meu. Mi-am obosit sinapsele, ca na sa fim
seriosi, orice inceput este anevoios. Acum ca am trecut peste hopul asta,
pfiuuu, pot sa continui linistita cu ale mele. Nu sunt fata de la mare ca as
apartine acelor meleaguri, nicidecum. Sunt fata de la mare pentru ca simt ca marea
este o parte din mine si am o legatura stransa cu ea si o sa am si dincolo de
moarte. Sper sa existe o apa albastra statatoare si prin partile de dincolo :))
Si cum este si o exprimare simpla si deloc greu de retinut am zis: this is it -
fata de la mare.
Acum sa fac o analogie, il aduc in
discutie pe Justin Timberlake si cu al sau nou videoclip "Mirrors". Ca
o paranteza, "Mirrors" este "pur plaisir" si pentru urechi
si pentru ochi! Cam asa sunt eu cu marea! Ii
dau viata, o personific ca fiind un al doilea eu in natura. Un eu complex si
complet, care nu se teme sa fie natural si sa se exprime fara diplomatie. Eu
fac parte din straturile mai profunde ale ei, sunt mai cu perdea ca in ziua de
azi este daunator sa zici tuturor lucrurilor pe sleau!
Nu sunt un mic
geniu in ale scrierii, nici macar in vreun alt domeniu, dar cum in ultima vreme
am incercat sa explorez si sa exploatez toate partile din mine si sa nu las
ceva neatins, am considerat ca n-ar fi rau sa abordez si aceasta latura a mea.
Si iata-ma aici, in fata voastra, cu primele mele randuri. Nu, n-am emotii,
niciun sentiment de acest fel nu ma cuprinde, nu mi se ridica niciun fir de
par. Motorasele afective sunt la locul lor, sunt chiar zglobii. Pana mai
inainte facusem o pauza de ras cu prietena mea. Tot citim in multe articole de
efectul timpului si al mancarii nesanatoase asupra noastra, asa ca am vrut sa
fim un pic eco si sa ne facem o masca naturala pentru fata cu argila. La mine
deja e ritual masca cu argila, la ea e o premiera. De cand sunt in fata
laptopului, de aproape o ora, masca s-a intarit strasnic si nu pot deschide
prea mult gura. Mai deloc, doar sa ganguresc ca cei mici. Noroc de inzestrarea
de la Dumnezeu
cu degete articulate ca sa ma pot exprima din tastatura. Ca asta este sunetul
ce-mi place. Despre pix si alte bazdaganii de genul prefer sa nu opinez.
Indelung de o
pagina v-am plimbat pe la
Hollywood la Justin Timberlake, v-am facut o imagine clara
despre cat de mult ador marea si inclusiv am dat afara din casa un obicei de-al
meu de seara. Asa sunt eu dinamica si oscilanta, focusata si nu prea,
interesata si nu prea. Va obisnuiti cu randurile mele care sar de la un subiect
la altul, asta daca nu-mi schimb stilul :)) Insa ca sa am o incheiere simetrica
cu inceputul am sa mai bolborosesc ceva din tastatura despre viata. Am sa
vorbesc despre viata ca o slujba mai cu bagare de seama si cu mai multa
preocupare zilele ce vor urma. Este de altfel un subiect lung si incalcit. Dar
cel mai frumos calt din care o sa iasa cea mai frumoasa panza pentru o saltea
pe care eu ma voi aseza la o onorabila varsta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu