inceputul

   

     Intr-adevar, e o sintagma pretentioasa poate: life as a job, si traiul e o indeletnicire....dar suntem cu totii in ea...asta e, acum...se deruleaza...viata...the big job, the great job, the full time job 24/24! Uita-te in stanga, in dreapta, prin prejur si crede in pupila care se dilata si se contracta si tot penduleaza...ea traieste emotiile in felul ei! Mii si mii de informatii pe care le triaza astfel incat tu te poti bucura de tot ceea ce inseamna viata, culoare, forma. E un inevitabil spectacol de fantezie si realitate! 

     Asta am scris-o ca sa am un inceput pentru blogul meu. Mi-am obosit sinapsele, ca na sa fim seriosi, orice inceput este anevoios. Acum ca am trecut peste hopul asta, pfiuuu, pot sa continui linistita cu ale mele. Nu sunt fata de la mare ca as apartine acelor meleaguri, nicidecum. Sunt fata de la mare pentru ca simt ca marea este o parte din mine si am o legatura stransa cu ea si o sa am si dincolo de moarte. Sper sa existe o apa albastra statatoare si prin partile de dincolo :)) Si cum este si o exprimare simpla si deloc greu de retinut am zis: this is it - fata de la mare.

     Acum sa fac o analogie, il aduc in discutie pe Justin Timberlake si cu al sau nou videoclip "Mirrors". Ca o paranteza, "Mirrors" este "pur plaisir" si pentru urechi si pentru ochi! Cam asa sunt eu cu marea! Ii dau viata, o personific ca fiind un al doilea eu in natura. Un eu complex si complet, care nu se teme sa fie natural si sa se exprime fara diplomatie. Eu fac parte din straturile mai profunde ale ei, sunt mai cu perdea ca in ziua de azi este daunator sa zici tuturor lucrurilor pe sleau!

     Nu sunt un mic geniu in ale scrierii, nici macar in vreun alt domeniu, dar cum in ultima vreme am incercat sa explorez si sa exploatez toate partile din mine si sa nu las ceva neatins, am considerat ca n-ar fi rau sa abordez si aceasta latura a mea. Si iata-ma aici, in fata voastra, cu primele mele randuri. Nu, n-am emotii, niciun sentiment de acest fel nu ma cuprinde, nu mi se ridica niciun fir de par. Motorasele afective sunt la locul lor, sunt chiar zglobii. Pana mai inainte facusem o pauza de ras cu prietena mea. Tot citim in multe articole de efectul timpului si al mancarii nesanatoase asupra noastra, asa ca am vrut sa fim un pic eco si sa ne facem o masca naturala pentru fata cu argila. La mine deja e ritual masca cu argila, la ea e o premiera. De cand sunt in fata laptopului, de aproape o ora, masca s-a intarit strasnic si nu pot deschide prea mult gura. Mai deloc, doar sa ganguresc ca cei mici. Noroc de inzestrarea de la Dumnezeu cu degete articulate ca sa ma pot exprima din tastatura. Ca asta este sunetul ce-mi place. Despre pix si alte bazdaganii de genul prefer sa nu opinez.

     Indelung de o pagina v-am plimbat pe la Hollywood la Justin Timberlake, v-am facut o imagine clara despre cat de mult ador marea si inclusiv am dat afara din casa un obicei de-al meu de seara. Asa sunt eu dinamica si oscilanta, focusata si nu prea, interesata si nu prea. Va obisnuiti cu randurile mele care sar de la un subiect la altul, asta daca nu-mi schimb stilul :)) Insa ca sa am o incheiere simetrica cu inceputul am sa mai bolborosesc ceva din tastatura despre viata. Am sa vorbesc despre viata ca o slujba mai cu bagare de seama si cu mai multa preocupare zilele ce vor urma. Este de altfel un subiect lung si incalcit. Dar cel mai frumos calt din care o sa iasa cea mai frumoasa panza pentru o saltea pe care eu ma voi aseza la o onorabila varsta!